Imi plac...

(Fotografie facuta de Peter Lindbergh)

Fotografia. Si mai mult Robert Doisneau. E ghidus. Ca si mine. Ma pierd cu totul printre galerii de fotografii si rasfoiesc cu nesat pe cei ce imi ajung aici, in inima. Van Gogh. Culoare, truda.

Imi plac pufarinele, bomboanele Raffaello si turta dulce de cand abia le prindeam in pumn. Sa-mi fie cald, indiferent de anotimp. Sa admir florile si sa vad batranei tinandu-se de mana, pe strada. Tinandu-si de mana anii. Sa ascult franturi de conversatii cand merg printre oameni si sa le pun cap la cap, construind povesti. Sa ascult muzica si sa ma inspir din ea pentru ceea ce urmeaza sa dau si altora. Sa studiez comportamentele si sa pierd vremea cu prietenii, fara niciun ban in buzunar. Delicios.

Sa rad... Da. Mereu se gaseste cate cineva care ma indeamna sa rad. Inca de cand eram in clasa a VIII-a, profa de fizica mi-a spus ca voi obtine multe cu zambetul meu. Oare?

Sa scriu. Aici, pe hartii, pe telefon. Oriunde. Sa vorbesc cu oamenii despre orice glumind, gesticuland. Sa imi umble cineva in par. Ahh... Simt ca imi iau zborul. 

Sa ploua si sa nu ma grabesc. Eu si picaturile care cresc lacramioarele. Sa fac copiii sa rada. Imi iese intotdeauna. :-) Sa ma zbat sa obtin ceva si sa cer mai mult de la mine si de la cei din jur. Aici sunt sacrificiul si lupta care ne inalta. Am furat cuvintele astea. Da. Sa fac tot ce pot sa imi inving fricile. Sa vorbesc cu parintii mei.

Sa descopar fiecare anotimp ca si cand ar fi prima data. Soare rasare, soare apune. Dar ca iarna nu-i niciunul in spirit. Sa urc pe munte si sa ma rastorn in zapada. Contempland cat de frumoasa e natura. Sa citesc la metrou si sa ma imbrac colorat. Traiesc in culori si daca nu as citi, mi-as pierde culoarea.

Floarea soarelui, dar parca iubesc din ce in ce mai tare lalelele si muscatele de pe veranda de acasa. Prajiturile cu crema si cu nuca si focul cu lemne din casele vechi. Bulinele si esarfele. Am primit o esarfa cu buline. 

Sherlock Holmes. Obsesiv. Cred ca avea dreptate tatal meu cand imi spunea ca mi-ar sade bine ca detectiv. Nu mai stiu imprejurarile; eram tare mica. Delta si oamenii cu ochi blajini. Cu tot cu nisip, praf, miros de peste si saracia ei curata. Sa bifez orase pe harta. Sa ma comport ca un copil cu (r)Irina si sa dorm la Mari. Sa merg la concerte si sa privesc cum ninge. Inchid ochii adeseori si ascult muzica. Si un baiat sensibil ca o adiere de vant.

Sa aflu ascunzisurile oraselor, sa am mult spatiu si verde in jur. Mai greu in capitala, dar am eu oazele mele. Oamenii care rosesc si feminitatea. Le gasim greu, dar am chiar langa mine si in mine. Cuvintele cu subinteles si veselia. Imbratisarile... daa... cele care te descotorosesc de ce-i mai rau si iti aduc un sarut pe buze. 

Dezordinea Bucurestiului si acum "Go Do". Sa fiu deschisa si, de fapt, sa nu sti mai nimic despre mine.