(Imagine preluata de pe http://www.cadouri-grozave.ro)
Impresia cu care am ramas insa, dupa aceasta seara, este ca nu putem pretinde ca mai avem cochetarie, maniere. Cel putin, nu ca in trecut. Nu ne mai invata aproape nimeni si suntem putini cei ce ne nastem sub semnul etichetei. Pe de o parte e bine, pe de alta e rau. De ce? De bine pentru ca asa ne individualizam, ne purtam personalitatea fara a ne incadra in reguli, fara a ne intepeni in corsete; rau pentru ca am pierdut activitatea de grup, bunul simt reiesit din bunele maniere, bunul gust dat de tiparele croitorului.
Pe vremea taranului imbracat in in si panza aveam momentul horei, cand lumea isi impreuna mainile si batea pamantul cu piciorul intr-un dans al curtarii, al inveselirii si al rasplatei saptamanii de munca. Mai inainte, erau balurile, acelea de care citim in carti sau pe care le vedem in filme. Erau dansuri de societate, era un ritual al hainelor, al conduitei. Acum avem cluburi, discoteci, haos zbenguit, dansuri, gesturi, culori, muzici. Un balast. Si cum o fi mai bine? Totul devine nostalgie la un moment dat.
Dar la balul care s-a dorit bal am simtit stangaciile, am vazut nepotrivirea incaltamintei sau bijuteriilor cu rochiile, gesturile timide din cauza de nesiguranta la o rugaminte sau o invitatie la dans. Si mi-am dat seama ca acele vremuri sunt apuse. Si acestea vor fi la fel.
M-am plimbat cu doua caractere diferite in sens opus, pe strazile orasului. O persoana pe care o redescopeream dupa multa vreme si o persoana pe care o redescopeream pentru a nu stiu cata ora. Prima m-a facut sa-mi fie dor de a doua, a doua m-a facut sa privesc la prima cu gandul ca sunt oameni cu care nu sunt compatibila din start. Si am realizat ca exista momente cand nu mai lasi pe oricine in viata ta. Pentru ca ai deja oamenii pe care ti-i doresti in jurul tau. A fost o plimbare memorabila, am conchis, a doua zi.
Eram sambata dimineata, cu parul ravasit, dar cu un somn dulce la activ, in care nu m-am mai trezit din cauza motanului, in ditamai apartamentul, la etajul 4, blocul cu bulina rosie de pe Vaile Lascar. Si somnoroasa, cu gandul la concertul de jazz si la furtuna din seara anterioara, dar si la filmul in doi care se infiripa din mesajul meu, cu niste pantaloni care nu erau nici pe departe masura mea, am reusit sa ma scol lenes din pat si sa imi fac vant spre strazile Bucurestiului. Am vazut ca erau pomii infloriti si aveam langa mine acele fiinte cu care rad din nimic si care imi ingaduie sa rup o crenguta fara sa par rupta din secolul XXI. Vantul batea si zburau cu el si zambetele noastre lenese, optimiste. I-am trimis mesaj mamei mele sa ii spun despre inflorirea pomilor. Iar acasa aveam lalele albe.
Asa ca... prefer plimbarile, iar balul il las pe alta data. Si, daca cineva a scapat neinformat, mi s-a pus rau de tot pata pe buline (a se vedea si pozica cu urmatoarele achizitii). Iar in ton cu bulinele mele, vine si acest filmulet colorat: http://www.youtube.com/watch?v=Hh-o5g4tLVE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu