Sunt oameni pe Pamant: simpli. Sunt langa noi. Ni se intampla sa ii intalnim, apoi sa ii reintalnim si sa simtim ca dinspre ei ne vine un bine, o liniste si o mare seninatate. Lucruri de invatat. Cu drag am sta cu ei ore in sir, sa ne povesteasca despre orice. Despre cum se bucura si se intristeaza, dar mai ales despre cum sunt.
Adeseori am adunat laolalta petice din viata unora dintre ei cu petice din viata mea, am imbinat povesti fara nume si vi le-am daruit. Si cred ca asta e un scop al meu, unul ocrotit de undeva de departe. Nu sunt nici eu mai mult decat aceasta simplitate. Dar stiu ca ma las cucerita de vietile oamenilor frumosi. Si ma bucur pana la Doamne-Doamne si inapoi ca ii am, chiar si pentru cateva ore, in viata mea.
Dar m-am gandit sa fac cumva sa fie altfel, chiar daca imi ramane crezul, felul meu de a fi. Asa ca acum construiesc. Si nu-mi propun sa termin nici repede, nici la termen. Imi propun doar sa ma bucur si, daca pot, sa va bucur si pe voi cu povestile individuale ale unor oameni.
Da, vreau ca lumea sa afle de ei. Nu vor fi vedete, nu vor fi nici anonimi. Vor fi oameni cu zambetul pe buze, atat de vii si de demni de luat in seama. Si poate ca va fi si o carte la un moment dat. Nu promit nimic; nu promit niciodata. Dar ar fi frumos sa fie asa.
Cam atat despre acest proiect. Sper sa va mearga la suflet. In curand, fara graba insa, o sa public primul articol. Si v-as multumi voua, celor ce m-ati incurajat si voua, celor ce veti fi oamenii frumosi ai acestui proiect.
